Activități specifice zonei:
– Prelucrarea lemnului,
– Creșterea animalelor,
– Turism,
– Comerț.
Comuna Horea are tradiții în prelucrarea grosiera a lemnului și oarecare baza materiala, construită de sectorul privat după 1990, pentru promovarea agroturismului. In perioada socialismului ocupația principală a locuitorilor era creșterea animalelor, zona fiind necooperativizată, lucrări de curățarea pădurilor (scoaterea rădăcinilor arbuștilor tăiați din păduri) și plantarea de brazi prin Întreprinderea Forestieră din Cluj, culegerea de fructe de pădure și ciuperci, respectiv o mică activitate industrială de prelucrare grosieră a lemnului în zona dintre Horea și Albac.
În ultima decadă din iulie și prima din august a fiecărui an principala sursă de venit a sătenilor în perioada socialismului era culegerea și predarea la Centrul de colectare din sat a afinelor, cu întrebuințări multiple în industria alimentară și farmaceutică. Pe cele două versante ale munților ce împrejmuiesc satul spre est și vest, în fiecare dimineață cârduri de copii și femei, înarmate cu găleți metalice și desagi din cânepă, urcau și colindau zona extravilan a satului pentru culegerea de afine. Seara târziu, fără curent electric (doar cu un lămpaș la cântar) Centru de colectare aștepta culegătorii. Circa 50-70 persoane se înghesuiau zilnic, până seara târziu, să predea afinele culese. După cântărire fiecare culegător primea câte o pâine mică și o bucățică de slănină extrem de sărată, a căror valoare era reținută ulterior din banii câștigați.
Pentru a se evita certurile, la Centru de colectare, deseori se monta asa zisa “strunga”, adică un culoar îngust, mărginit lateral de porți din lemn, pentru a se respecta ordinea la predarea afinelor. După încasarea banilor, la ieșire, la lumina palidă a unei lumânări te așteptau femei cu desagi plini de legume și fructe din zona Turda – Mihai Viteazu care te invitau să cumperi și cine rezista să nu cumpere fructe și zarzavaturi pentru numeroasa familie care-i aștepta? Plata unui kg de afine în perioada 1950-1960 era de 4 lei/kg. (0,2 dolari/kg), iar un culegător mediu putea aduna circa 10–15 kg de dimineața până seara, adică câștiga circa 3-4 dolari/zi, aproape cât un muncitor din industrie dacă raportam venitul la timpul efectiv lucrat. Practic culegerea de afine în perioada anilor de început a socialismului era o activitate destul de rentabilă, ceea ce explică interesul manifestat prin numărul mare de persoane implicate în culegerea afinelor.
După 1990 interesul pentru afine a scăzut brusc, atenția fiind concentrata pe vânzarea de material lemnos. În prezent, datorită restricțiilor impuse la tăierile de masă lemnoasa, a crizei economice care a redus masiv necesarul de lemn pentru construcții și creșterea prețurilor la energie electrică, prelucrarea grosieră a lemnului se află într-un puternic declin obligând locuitorii să caute surse alternative de realizare a veniturilor, iar culegerea afinelor ca urmare a prețului acceptabil la achiziție (în 2015 prețul a fost de circa 2 euro/kg) redevine o activitate de interes local ce poate atrage un număr însemnat de turiști străini (în special în iulie și august), interesați de calitățile extrem de variate, nutritive și medicale, ale afinelor.
În legătura cu plantarea pădurilor și aceasta reprezentă o sursa importantă de venituri la care participa întreaga familie. Bărbații scoteau manual rădăcinile arbuștilor tăiați în timp ce femeile, sub atenta supraveghere a pădurarului, săpau gropile pentru brazi, iar copiii așezau brazii in gropi și acopereau rădăcinile acestora cu pământ bine bătătorit.
După 1990 aceasta “ocupație” a fost practic desființată. Numărul redus de locuitori raportat la suprafața de teren existentă și tendința de diminuare în continuare a populației comunei datorita unei natalități nesemnificative creează premisele ca locuitorii acesteia să poată obține venituri decente din activitățile tradiționale (creșterea animalelor, plantarea de arbori, culegere fructe de pădure) combinate cu activități industriale de prelucrare mai fina a lemnului (în loc de grinzi și cherestea să producă mobilier traditional din lemn pentru bucătării și birouri în locul celor existente din PAL și PFL, case de vacanță din lemn, băncuțe din lemn cu schelet metalic pentru parcuri în orașe, dar și în marile comune în locul celor din plastic importate) și desigur activități de turism prin crearea unei rețele turistice cu infrastructura adecvată și facilitați fiscale pentru investitori (cel puțin la început de activitate).
Se impune o strategie guvernamentală pentru zona montană (ca de altfel și pentru cea de câmpie), care să susțină inițiativa locală de păstrare a activităților tradiționale care generează echilibru economic, ecologic și social.